31 iul. 2010

.. tarziu in noapte ..

..am incercat sa vad un film .. dar l-am oprit .. pentru ca gandurile mele zboara in mii de locuri si nu pot savura filmul ca la carte.

Ma gandesc ce dor cumplit ma apasa.. un dor ce ar putea sa umple distanta dintre Spania si Romania de cateva ori ..

Mi-e dor de oamenii din viata mea .. de familia mea si de prietenii mei ..

Mi-e dor de Ela, de fiecare data cand vorbim pe mess imi dau lacrimile ca e nasol .. e nasol sa ii spui imi e dor de tine unei persoane cu care ma vedeam de minim 3 ori pe zi.

Mi-e dor de Indra, pentru ca era mereu acolo pentru mine, sa ma asculte, sa ma sprijine, si acum e tot acolo, numai ca acolo de acum e prea departe.. si nu ajung la ea.

Si mai presus de orice, mi-e dor de Adi.. de el nu ma desparte distanta fizica, asta nu a tinut niciodata cu noi.. ci cea sufleteasca.. el stie mereu ce sa zica sa faca ziua sa prinda culoare, sa faca ochii mei sa luceasca si sa ma faca sa rad, sa ma linistesc, sa uit. Dar nu mai e ca atunci .. si nici nu cred ca va mai fi vreodata .. si regret .. e cel mai mare regret al vietii mele .. ca undeva, prietenia noastra a cazut, si s-a lovit, si nimeni nu a fost atent sa o ajute sa se ridice, sa o scuture de praf si sa-i bandajeze ranile .. si .. si nu mai am cuvinte, am doar pareri de rau.

Cand ma intorc acasa, distanta fizica dispare, pe fetele mele le vad din nou, le strang in brate si ne reluam cursul frumoasei noastre prietenii .. dar .. cu Adi cum ramane? De ce nu am fost atenta? De ce nu am avut grija de prietenia care imi oferea siguranta?

.. degeaba mai pun intrebari acum .. nimeni nu are nici raspunsul nici rezolvarea .. e prea tarziu..