26 aug. 2009

Ochii care nu se vad, se iubesc mai mult

Citind azi, dupa cateva saptamani bune, blogurile prietenilor mei, am dat de un post tare sweet pe postul Paulei, un post care mi-a amintit de niste oameni dragi din viata mea. Imi amintesc de anul 2006 ca de un an foarte important, un an in care am cunoscut atatea tipuri de oameni, atatea tipuri de sentimente. Aveam 16 ani, eram practic un copil, un copil care avea sa lege atatea prietenii si sa-si faca atatea cunostinte. Nu mai stiu exact ce m-a facut sa intru pe forumul lui Maruta, cred ca vocea lui Adi auzita pe o conferinta, sau poate doar atmosfera de prietenie care se simtea intre cei de acolo. Am intrat, si mai cu bune, mai cu rele, am ajuns sa cunosc si sa ma atasez de oamenii de acolo. Primul a fost Adi (oare ce are omul asta de ii atrage pe toti ca un lipici?) , cu el le vorbeam pe toate, si chiar si in momentul de fata, pot vorbi orice cu el, desi relatia noastra de prietenie a fost incercata de multe evenimente, de multe schimbari, insa acum lucrurile merg din nou inspre bine. Chiar sunt fericita ca exista in viata mea, dupa aproape 4 ani in care am trecut prin atatea(aviz celor care incercau sa ma avertizeze in privinta lui, uitati ca au trecut atatia ani si Adi nu a facut acel lucru dezamagitor care sa ma distruga psihic :)) ). Urmatoarea persoana care a intrat ca un tsunami in inima mea a fost Tya, cu care eram ca o sora si cu care vorbeam zile si nopti toate tampeniile posibile si imposibile. Prietenia asta a fost ca si purtata de val, dar stiu sigur ca nici acum nu s-a consumat, sta undeva, vegheaza asupra noastra si isi va face aparitita din nou si ne va aduce din nou aproape una de cealalta. Boom-ul acestui lant de prietenii e Simi, care era un copil nevinovat atunci cand am cunoscut-o, era timida, simteai ca e nevoie sa stai tot timpul langa ea, de frica sa nu o pierzi. Acum a devenit o adevarata domnisoara, e independenta si are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Felicitari, sunt mandra de tine ca ai crescut si ca esti o fire atat de tare. Skipi e un om cu care relatia s-a dezvoltat cu totul altfel, in ciuda faptului ca ne-am cunoscut tot pe internet, tot pe forum, niciodata nu am putut sa tinem legatura asa, am vorbit pe messenger de maxim 30-40 de ori in 4 ani, in rest vorbim la telefon si mai mult decat atat, nu pierdem nicio ocazie sa ne intalnim. Paula e muza mea pentru postul asta, e copilul meu, si e omul care desi nu spune foarte multe, are un suflet mare si sentimentele ei sunt foarte variate.A fost si Ada, femeia asta a fost o prietena de nadejde in orice moment, la orice ora din zi si din noapte o puteam suna si ea stia de fiecare data ce trebuie sa spuna. Cu Ana am avut o prietenie cu "de-toate" , certuri, imbratisari, sustinere, impacari. Am crescut acum amandoua, am realizat ca eram copii, am realizat ca e mai important sa pastrezi prietenia si sa uiti lucrurile neplacute. Din grupul "Very Important People" au mai ramas Mircea si Hordy, cu Hordy lucrurile au devenit mai pink cam de jumatate de an, cand am inceput sa vorbim din nou, si la un nivel mai avansat, abia acum am inceput sa nu numim prieteni, iar Mircea, desi a disparut demult din viata mea, a ramas un om care si-a lasat o uriasa amprenta asupra sufletului meu, pentru vocea lui calda, pentru vorbele dulci pe care le spunea si pentru ca avea un suflet pur si o inima mare. Pentru asta mereu va avea un locusor al lui in sufletul meu.

In afara de ei, care au fost, sunt si vor ramane o mandrie pentru mine, am mai cunoscut si alte persoane, persoane pe care nu le voi uita, care sunt unice in felul lor. Kris, cu care am petrecut multe clipe frumoase, Babutza, care ne-a invatat multe, Sylv, Carmy, Iuli, Emi, Alexutza, Alina si nu in ultimul rand .. Maruta.

Cu ei am invatat ca prietenia nu are granite, ca nu conteaza cat de departe esti de un om, iubirea face in asa fel incat sufletele sa ajunga unul langa celalalt. Nu trebuie sa stai cu un om la o cafea ca sa iti dovedeasca ca exista, e de ajuns sa iti vorbeasca, cu inima deschisa, si asa se poate lega o superba relatie.

11 comentarii:

MariusZ spunea...

m-ai uitaaaat :((

Hordy spunea...

Prietenia scumpă katu, e acel ceva ce lasă o lacrimă în ochi atunci când citeşti că alţii te văd ca prieteni ai tăi. Îmi doresc un lucru mare în viaţa asta, ca oriunde aş scăpa pe harta româniei o monedă să am un prieten. Atunci voi fi împlinit sufleteşte.

andrei akhe spunea...

ochii care nu se vad se uita
prieteni online? poate, poate nu
oamnenii nu-s in stare sa tina o prietenie live si au pretentia la una online care e mult mai greu de intretinut...
dar dreptul la a visa il are orisicine...
tay tay

Lips of an angel spunea...

Depinde de la caz la caz ;) Fiecare cu ce e in stare ..

Anonim spunea...

Si uite ca te-am gasit..ma mir ca nu m-ai uitat:* acelasi Emi K:)

Anonim spunea...

Alina... Sau Alinutza? :( Mi-a facut maaaaare placere postul asta. Vai, ce copii eram! Ma gandesc cu drag la tot ce a fost, imi pare rau ca s-a terminat, desi era inevitabil. Am crescut cu totii.. Miss u all. Hai, Katule, mai faci o conferinta? :)) erai sufletul lor.. Adi, Iuli, ne mai cantati ceva? Prezinta Skip.. Hordy, Mircea.. sunteti responsabili cu glumele!

Lips of an angel spunea...

Ce bine ar fi sa avem o conferinta .. pacat ca nu ne sincronizam niciodata cu timpul ..

Moni spunea...

Frumos scris...:) i-a timpul de brat si incearca sa iesi la o plimbare cu el...o sa vezi ca o sa dai la pace cu el...si o sa ai timp pentru toate.

Moni spunea...

ia intr-un cuvant :P scuze

Alexuta89 spunea...

Ma bucur ca nu m-ai uitat nici pe mine



Uf ... :(

Ce frumos era inainte...

Simina Dumitrache spunea...

"Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat"
Tare as vrea sa mai stiu fiecare amanunt din viata ta...:-<
Cand te mariti?:))

Trimiteți un comentariu