Missed being here.

De cat timp nu am mai postat un articol aici. De atatea ori as fi vrut sa scriu ceva, din inima, insa ori nu aveam timp, ori nu eram in momentul respectiv in preajma calculatorului, iar un astfel de articol nu mai are farmec daca nu e scris in momentul inspiratiei. Incercam sa fac asa o retrospectiva a prieteniilor de-a lungul vietii. Si cu regret imi spun ca prieteniile din copilarie isi pierd puritatea pe parcursul maturizarii. Ajungem la stadii in care ne certam din prostii, pentru ca daca in copilarie ne mulam caracterele unul dupa celalalt, acum, la maturitate fiecare isi contureaza comportamentul, principiile, asteptarile, si astfel se ajung la conflicte prostesti, care nu fac decat sa toace incet-incet o relatie de prietenie ce credeai ca va fi pentru totdeauna. Uitam sa ne intelegem, sa ne sprijinim, sa ne ascultam. Punem mai mult pret pe distractii, pe barfe, pe chestii fara imporanta.
Uitam ca inainte de toate prietenia inseamna incredere, intelegere, iubire, uitam ca in ciuda faptului ca greseste un prieten ramane un prieten, pentru ca e imposibil sa stergi cu buretele o relatie de prietenie, e imposibil sa te comporti ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, in fata unei persoane care te cunoaste poate ca propria familie.
Si e pacat, e pacat sa pierdem din vietile noastre prietenii adevarati, nu cred ca exista nimic mai dureros decat pierderea unui prieten sau a familiei, nimic nu va putea vreodata umple golul lasat de un prieten pierdut, indiferent cate zeci de prieteni vor mai veni dupa. Mereu ramane o urma de regret, o dorinta de a da timpul inapoi si un gand nostalgic la serile pierdute razand sau plangand cu prietenii cei mai buni.
Nu pot sa va doresc decat sa va tineti prietenii aproape si sa incercati sa ii intelegeti in fiecare moment, sa aveti incredere in ei si sa nu rupeti firul prieteniei, pentru ca oricat ati incerca sa il legati inapoi, nodurile vor ramane.