This is it

Si s-a terminat un vis frumos.. s-a terminat o iluzie. S-a terminat parerea mea despre prietenia neconditionata, neclintita, nemarginita si asa mai departe. De ce? Pentru ca doar ce s-a prabusit in fata mea ceea ce sufletul meu respecta mai mult, s-a prabusit zidul unei relatii care pentru mine era prietenia absoluta, s-a prabusit speranta ca omul pe care il caut in tot ce intalnesc inca mai are o farama de sentiment pentru mine. Am pierdut jumatate din sufletul meu, jumatatea care m-a invatat sa rad, sa cant, sa plang de fericire, sa iubesc la infinit si sa simt ce inseamna sa fii iubit, apreciat. Simteam distanta, raceala, dar ma rugam adesea sa fie doar o faza, sa fie doar in imaginatia mea, ma rugam sa mai fim candva.. ca atunci cand aveam 17 ani si stateam de vorba despre toti si toate.

Ce a facut prietenia noastra sa se stinga? Unde s-a rupt firul? Ce pot face sa aduc totul inapoi? De ce doare acum mai mult ca niciodata?

Ma uit la lacrimile care-mi curg pe obraz, imi ascult bataiale rapide ale inimii si imi simt durerea care imi roade sufletul.. si realizez ca nu am putut niciodata sa-mi concep viata fara tine in ea. Ma simt de parca ai fost intotdeauna in viata mea, parca tu i-ai dat culoare, muzica si parfum. Acum parca nu mai percep nicio culoare .. tot ce mai vad sunt ochii tai verzi care ma privesc din departare .. si nu aud decat pasii care indeparteaza incet ,incet de mine ochii pe care ii iubesc atat.