22 iun. 2009

Timpul trece,amintirile raman

Ce repede trece timpul. Nu mai suntem in liceu, cand stateam cu colegii la taclale, in timpul orelor,faimosul pix cu biletel fiind aruncat peste tot prin clasa sau zecile de mesaje trimise in timpul orelor ( traiasca Orange, Vodafone si Cosmote, cu optiunile lor cu tot ) . Si iata ca anii trec, si te vezi intrat la facultatea mult dorita, intr-un oras strain , complet singur, incercand sa-ti faci viata cat mai usoara.

Caminul, locul unde intalnesti zeci de caractere, persoane de tot felul, de prin diverse orase, fiecare aducand cu ea, povestea ei de viata. Pierzi uneori serile cu ei, pe holuri, la o tigara si-un pahar de bere, impartasindu-va fel si fel de probleme ...

Colegii de la facultate. Si aici intalnesti la fel, caractere diferite, unele mai bune,altele mai putin bune dar incerci sa te obisnuiesti cu ele din doua motive: unul ar fi ca si tu ai defectele tale pe care nu le vezi iar colegii tai sunt nevoiti sa le suporte, iar cel de-al doilea motib ar fi acela ca in urmatorii ani, tu ii vei avea drept colegi pe acesti oameni cu un caracter mai mult sau mai putin dificil si trebuie sa inveti sa convietuiesti . Si timpul trece, imbatranim, fiecare dintre noi isi face o relatie, in mod evident . Intr-un fel parca incepi sa uiti de cei care iti ascultau mereu problemele,zi de zi si anume de prietenii nostri. Suntem mari, avem propria noastra viata, propriile probleme etc . Usor ne mai era in liceu, cand faceam tot felul de prostii, cand spuneam ca gasca de la clasa X e cea mai tare, ca nimeni nu mai e ca noi , ca mereu vom ramane uniti, chiar si atunci cand vom fi la facultati diferite , in orase diferite . Sa revin la relatie. Atunci cand ne cuplam cu cineva, incercam sa ne convingem partenerul de viata ca respectivul/respectiva este our BFF si ca trebuie sa invete sa-l/s-o accepte .

De aseamenea, si parterenul nostru are BFF-ul ei iar noi trebuie sa invatam sa-l acceptam . Si uite asa, toti trebuie sa fie prieteni cu toti desi sunt foarte rare cazurile in care am auzit ca a fost un succes total . Si tot asa, timpul trece, te trezesti ca pe langa prietenii tai, mai vin si prietenii partenerului tau de viata, pe care uneori trebuie sa-i suporti pentru ca deh, vorba aia, nu trebuie sa-ti superi iubitelul/iubitica .

Realizezi astfel ca sunt prea multi in peisaj si incepi sa-ti doresti sa fii iar doar cu prietenul tau del mai bun, sa vorbiti toate prostioarele din lume, asa cum o faceati candva, demult, pana la primele ore ale diminetii, cand cu ochii aproape picati in gura, va spuneati: " Te pup, noapte buna ! Vorbim maine . " ... Si iti respectai acea promisiune. Din pacate in majoritatea cazurilor ( nu si al meu ) aceasta forma a ajuns sa fie o forma de salut . Este normal ca acel "maine" sa ajunga sa fie poimaine, raspoimaine, daca nu si mai tarziu de atat ? Ce este pe primul loc : o prietenie adevarata sau o relatie sau o familie ? De ce sa lasi balta pe cineva care stii ca niciodata nu te va judeca, nici atunci cand vei gresi ? Niciodata sa nu lasati pe maine ceea ce ati putea face azi, pentru ca maine s-ar putea sa fie prea tarziu . Daca nu i-ati sunat. daca nu ati mai vorbit cu ei de ceva timp, faceti-o acum, ca sa nu regretati mai tarziu .

Eu unul ma bucur ca Adi este cel mai bun prieten al meu. Ma bucur ca am pe cineva alaturi care imi respecta prietenia, ma bucur ca reusim sa avem aceleasi idei , ca ne contrazicem pe argumente, ca ma pot baza mereu pe ajutorului, ca stiu ca va fi acolo indiferent de situatie . Si stiti ce e ciudat in asta ? Faptul ca l-am cunoscut pe Adi fata-n fata in ianuarie 2009 si intr-un timp foarte, dar foarte scurt a ajuns sa-mi fie cel mai bun prieten . De ce ? Motivele le aveti mai sus :P . Si da, el este singurul care mi-a respectat prietenia 100%, care nu a profitat de mine, in niciun fel, care nu m-a lasat balta niciodata . Asta conteaza cel mai mult pentru mine. Stiu ca au fost ocazii in care l-am suparat sau dezamagit si chiar imi pare rau ca am facut-o, pentru ca este un om deosebit si nu merita asa ceva. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi l-a scos in cale si sper ca aceasta prietenie sa reziste mult timp de acum incolo si ca o sa putem trece peste orice obstacol care o sa intervina :P

1 comentarii:

Lips of an angel spunea...

Amintirile ma chinuieste,amintirile ma rascoleste.

Trimiteți un comentariu